Search This Blog

Followers

Labels (etichete)

. blackbird (2) adevar istoric (2) adoptie (1) alb-negru (7) ambulanta (1) amintiri (2) anca-ieseanca (16) animal rescue (1) arhitectura (8) arta (3) autumn (23) balcon (7) bipezi (5) biserica (4) black and white (8) Black Sea (1) botanical garden (3) Bucovina (1) bw photography (5) calatorie virtuala (1) Caponigro (2) Casa Moruzi (1) cat (9) catel (1) citadina (11) city (19) civilizatie (9) contrejour (6) copaci (10) Copou (5) crazy world (6) Danelin (1) dog (9) Easter (3) Eminescu (1) faintheartedness (1) flori (11) flower (11) fotografie alb negru (4) Golia (1) gradina botanica (14) graffiti (1) green (5) iarna (29) iasi (82) ieseanca (10) instantaneu (5) istorie (5) Italia (1) iute (2) Kojemeako (6) landscape (12) limba romana (7) lumina (3) macro (24) manastire (2) mila (1) Moldova (4) monument istoric (2) motor fest iasi (1) natura (1) NEW YEAR (4) nostalgii (3) orasul (21) Palatul Culturii (4) Parcul Expozitiei IASI (1) pasari (5) Paste (4) peisaj (10) peisaj rural (3) people (5) periferie (3) pet adoption (2) pets (2) pisica (8) plante (3) politica (6) primavara (16) protest (4) rain (4) rainbow (1) Rapa Galbena (1) rasarit (3) Romania (5) Romania azi (88) Romania today (8) Romanica (6) Rosia Montana (2) salvati teii (2) snow (10) soare (7) spatii verzi (4) spring (18) strada (9) strada Toma Cozma 16 B (1) street photo (12) struti (1) summer (7) sunrise (2) sunset (2) tei (2) the Village Museum Bucharest (1) toamna (18) traditii (1) trees (8) Ukraine (2) urban (7) Vama jud. Suceava (2) vara (2) viaggio virtuale (1) Viena (2) vrabii (2) Vrancea (1) weather (2) winter (31) worldchanging (1) zapada (6) zid (1) zona crepusculara (14) zuzu (3)

Translate

25.6.12

reportaj duminical

Desi mi-am spus, a nu stiu cita oara, ca nu mai ies la hoinareala in we, indusa in eroare de cineva si fara sa verific informatia, am plecat spre Copou, unde ar fi trebuit sa gasesc Tirgul de oale, sau Cucuteni 5000. E abia saptamina asta :) 
Daca tot am iesit, vremea fiind racoroasa si potrivita promenadei ramase fara tinta , am facut ceva poze, in dorul lelii, cum se zice. In Parcul expozitiei, un tatic juca sah cu fetita de 4 ani. Virsta la care, chiar poate incepe invatarea acestui "sport al mintii".
Viviana maninca de zor floricele de porumb.


La un moment dat mi s-a facut foame si am intrat la celebrul restaurant Vinatorul. Generatii de studenti au mincat aici munti de mici si au baut riuri de bere. Am mincat si eu 2 mici si-am baut un pahar de bere. N-am fost singura, a aterizat pe o felie de piine, un gindac. De copac:) Cred ca unul din aia care cauta prin crapaturile scoartei copacilor, daca ne luam dupa cita rivna depunea ca sa intre in toate crevasele feliei. La un moment dat intrase asa de profund intr-o gaura din asta si nu mai misca, incit m-am gindit ca s-a sufocat. Dar nu.


Domnul Voinescu, nascut in Voinesti, un vechi fotograf stradal, al Iasului. Stradal, adica facea poze pe strada, cu papusi-personaje ale multcunoscutei pevesti Capra cu 3 iezi. N-am avut inima sa fac poze si celor 4 capre, care de-a lungul vremii au cam...imbatrinit, s-au ros, s-au subtiat, dar inca mai atrag copii. Parintii insa, se uita cu dispret si ii striga sa vina mai repede la ei. Am stat de vorba cu fotograful, mi-a povestit de perioada cind a fost pompier la Teatrul National, 2 ani, cite a invatat acolo si ce frumos era. Are un Polaroid, dar a marturisit ca vine in parc nu neaparat sa faca poze, ci ca sa stea la aer, la soare si sa fie linistit, intrucit locuieste vizavi de niste familii din alea cu obiceiuri urite si zgomotoase. Are 79 de ani. Mi-a spus multe, m-am amuzat, m-am induiosat, m-am gindit la cum trece vremea si totul intra in desuet sau, si mai rau, in derizoriu.

Am stat si eu pe-o banca un pic, ca o pensionara care se respecta. Cu capul la umbra si picioarele, aici piciorul, la soare.

Pe astia i-am interogat ce manica, intrucit aveau burtici.  Au sustinut ca nu maninca prostii din alea din pungi si ca fac si sport. 
O poza cu ceva veleitati...de poza :)

Anunturi, peste tot: pe garduri, pe vitrine, pe masini, pe stilpi si, de ce nu, pe copaci. In fata intrarii la celebrul liceu Negruzzi, unde am invatat si eu 2 ani, ca dupa aia s-a "demixtat".




Astia-s citiva copaci de pe Copou, care arata cum vedeti, dupa ce au trecut DEMOLATORII pe linga ei. S-a refacut?!? trotuarul, s-au sapat santuri, eventual dupa ce s-a terminat trotuarul, s-au sprijinit de copaci nu lopeti, ci buldozere si altele la fel. Un alt fotograf, mare si cunoscut de data asta, mi-a replicat ,cind am comentat in ce hal arata copacii pe Copou, ca si-asa sint prea multi, ca trebuie plantati altii! Sincer, n-am inteles, dar am schimbat subiectul.

O alte zona celebra, pe vremea mea i se zicea CUI, de la Casa Univeritarilor Iasi. Aici intrau sa manince doar profesorii si, rarisim, studentii, doar impreuna cu profesorii. Adica studentele. Sau daca aveai pe cineva cunoscut. Eu aveam pile, un unchi decan. Acum e un restaurant oarecare, si-a pierdut aura de loc special.

Un gang celebru, despre care superstitia era ca daca treci prin el, cazi la examene! Eu nu treceam pe acolo pentru ca era jegos, mirosea a stiti voi ce si arata darapanat rau. Arata exact ca acum cca 40 de ani, cind eram eu studenta.

Iar placa asta albastra. N-am reusit sa ma dumiresc care e menirea placilor astora. Sa-mi atraga atentia ca exista Rotary Club in Iasi, sau ce ?

Chioscul asta se incadreaza perfect in peisaj, in cel arhitectural mai ales. E plasat in coasta Bibliotecii de la Fundatie si e total :)

Intre chioscul de mai sus si Biblioteca, o veche cladire, am uitat ce era cind eram copil, ceva cu sanatatea. Acum e Centrul de medicina muncii.

Deloc speriata de trecatori, o pasarica frumoasa, cred ca e un ticlean. Nu, nu e ticlean, tocmai am aflat de la un amic fotograf de pasari, ca e un cintezoi, un el.

Am ajuns in Fundatie, cum i se spune. Eu folosesc la Fundatie, nu-mi suna bine in, dar pare mai corect decit la.

Piata Unirii, in fundal celebrul Palat Braunstein asteapta, linistit, sa se autodemoleze. In prim plan, celebrii porumbei.

Ultima poza, facuta intr-o vitrina a unei cizmarii-cojocarii, de pe Cuza Voda. Abia cind am descarcat pozele am vazut ce a iesit, cu dublu autoportret:)
Am spus si repet, astea-s poze facute asa, cu o doza de lene, nici nu le-am prelucrat, doar am cropat, ca sa se vada mai bine subiectele. 
Sa va fie de bine, ca mie mi-au iesit niste basici in talpi !

2 comments:

Iulia Pascanu said...

Amuzant si trist in acelasi timp. Era sa zic condoleante gandacului, dar inteleg ca a supravietuit?:p

Anca ieseanca said...

daaaaaaaaaaa, gindacul se credea sub scoarta vreui copac, cred. si se simtea bine, la racoare :)