Search This Blog

Followers

Labels (etichete)

. blackbird (2) adevar istoric (2) adoptie (1) alb-negru (7) ambulanta (1) amintiri (2) anca-ieseanca (16) animal rescue (1) arhitectura (8) arta (4) autumn (27) balcon (8) bipezi (5) biserica (4) black and white (9) Black Sea (1) botanical garden (3) Bucovina (1) bw photography (6) calatorie virtuala (1) Caponigro (2) Casa Moruzi (1) cat (9) catel (1) citadina (11) city (19) civilizatie (9) contrejour (6) copaci (10) Copou (6) crazy world (6) Danelin (1) dog (9) Easter (3) Eminescu (1) faintheartedness (1) flori (12) flower (12) fotografie alb negru (6) Golia (1) gradina botanica (14) graffiti (1) green (5) iarna (29) iasi (85) ieseanca (10) instantaneu (5) istorie (5) Italia (1) iute (2) Kojemeako (6) landscape (12) limba romana (7) lumina (3) macro (24) manastire (2) mila (1) Moldova (4) monument istoric (2) motor fest iasi (1) natura (1) NEW YEAR (4) nostalgii (3) orasul (21) Palatul Culturii (4) Parcul Expozitiei IASI (1) pasari (5) Paste (4) peisaj (10) peisaj rural (3) people (7) periferie (3) pet adoption (2) pets (2) pisica (8) plante (3) politica (6) primavara (16) protest (4) rain (4) rainbow (1) Rapa Galbena (1) rasarit (3) Romania (9) Romania azi (88) Romania today (8) Romanica (6) Rosia Montana (2) salvati teii (2) snow (10) soare (7) spatii verzi (4) spring (18) strada (9) strada Toma Cozma 16 B (1) street photo (13) struti (1) summer (7) sunrise (2) sunset (2) tei (2) the Village Museum Bucharest (1) toamna (20) traditii (1) trees (9) Ukraine (2) urban (7) Vama jud. Suceava (2) vara (3) viaggio virtuale (1) Viena (2) vrabii (2) Vrancea (1) weather (2) winter (31) worldchanging (1) zapada (6) zid (1) zona crepusculara (14) zuzu (3)

Translate

23.5.12

logica absurdului

Tot Iasul e rascolit mai ceva ca dupa bombardament, comparatie comuna, dar potrivita cred. Nu ca as fi prins vreun bombardament, dar am mai vazut documentare, fotografii. Se sparg trotuarele, se sapa santuri, se refac trotuarele, se baga nu stiu ce cabluri in santuri, or fi alea de atirna pe stilpi de te miri ca nu se prabusesc. Muncitorii, lucreaza in dorul lelii, conform traditiei. Sa zicem ca-s 5 undeva: unul e in sant, scotind alene cite o lopata de pamint, ceilalti 4 sint asistenti, ori se sprijina in coada lopetii, ori vorbesc la mobil. Cind te observa ca faci o poza, se intorc, instantaneu, cu dosul, ca sa folosim termenul elegant, nu pe cel vulgar. Daca pe un trotuar mai e putin loc pe unde s-ar putea trece, acolo pun ei niste pamint, nisip, dale, ceva. N-am reusit sa-mi dau seama daca e cu intentie, din rautate fata de pietoni, sau...asa sint ei. L-am intrebat pe unul de ce fac asta. Raspunsul a fost "asta nu intra in atributiile mele". Am mai auzit formula, la aceeasi categorie a oamenilor muncii cu descendenta in familia "noi muncim, nu gindim". Din pacate, reflecta o conceptie, foarte periculoasa si neproductiva. Asta s-a vazut tot intr-un tablou tematic. 4 muncitori cirpeau niste gaurele pe strada : unul facea gaura cu un tirnacop, timp in care ceilalti 3 stateau si se uitau la el. Sau vorbeau la mobil. Dupa ce termina ala, venea unul cu o taraboanta cu un fel de amestec, ala de se spala la prima ploaie, sau se lipeste de talpi, de rotile masinilor si de tot ce calca pe el. Ceilalti 3, se uita, sau vorbesc la mobil. Al 3-lea vine cu lopata si ia din minunatul produs si-l pune in gaurica. Ceilalti 3, se uita, sau vorbesc la mobil. Al 4-lea...ce facea, oare al 4-lea? Aaaaa, stiu, venea cu un tirn, maturoi si matura surplusul. Ceilalti 3, se uita, sau vorbesc la mobil. Iata ca in tabloul nostru vivant, isi face aparatia unul si mai si, al 5-lea, cu compresorul. Care, inainte sa compreseze compresele :), uda rotile alea mari ale utilajului, cu niste apa dintr-o galeata improvizata, de tinichea. Ma intrebam nedumerita de ce, s-or fi infierbintind rotile, ma gindeam fara sa pricep. M-am prins, ca sa... nu se, da, lipeasca!!! Ceilalti 4, se uita, sau vorbesc la mobil. Eventual, cauta o gaurica mica, mica, pe care o largesc ca sa repete iar operatiunea de mai sus, inainte de alte alegeri, sau de vreo vizita oficiala, sau ca sa-si justifice amaritul de salariu. Va mai spun ceva, dar e secret, sa nu mai spuneti nimanui. Ala cu tirnacopul, mergind pe strada, il infigea, din cind in cind in asfalt, asa, pur si siplu. Cred ca se gindea la viitoarele gaurele care vor trebui cirpite si le ajuta sa apara.
Va dau voie sa rideti, dar e de plins. Nu va dau voie sa plingeti, nu asta e solutia.
Sint fapte, aparent, banale, intilnite la tot pasul, carora nimeni nu le mai da importanta. Da, e adevarat, romanii nu vor sa se implice in nimic, le e lehamite, sau sila, sint lasi, sau au probleme lor. Dar astea ale cui sint, doar ale mele? Concluzia pe care am tras-o eu, si nu doar eu, este ca majoritatea romanilor isi vad de ale lor, sperind ca  altii o sa le rezolve pe celelalte, ei urmind doar sa se bucure ca s-a rezolvat ceva, fara ca ei sa se fi implicat, sa se fi pus rau cu cineva.
Asa functioneaza totul, incepind de la satul nostru traditional cu populatie plecata prin toata lumea sa stearga la fund babe si mosi nabadaiosi, pina la politicienii care cred ca o sa ne prosteasca cu trotuarele astea facute pe fuga, in preajma alegerilor.
Mai am o dilema. Astia cu trotuarele, ma leg de chestii locale, nu vreau sa generalizez, nu inca, ori is asa de fraieri ca-si inchipuie ca lumea o sa alerge sa-i voteze, ori ne cred pe noi asa de prosti ca sa-i votam. Eu una mi-am sucit gleznele de cel putin 3 ori la fiecare iesire in oras, ultima oara cind a trebuit sa cobor un taluz inclinat ca sa ajung in strada, pentru ca trotuarul se "reabilita". Ah, ador termenii astia!
Apropo, pe cine ar trebui sa votez pentru ca a lasat Iasul fara trotuare?
Despre norii de praf care se ridica pe strada cind trec masinile ce sa mai zic.
La fel despre pietricele si nisipul care-ti intra in incaltari. Sandalele sint genul de incaltaminte total neindicat in perioada asta.
Ma mai intreb:
 - de unde au aparut, brusc, banii necesari pentru lucrarile astea?
- o sa fie ele gata pina la alegeri?
- si daca da, ce, "nu intra in atributiile mele"
- citi muncitori lucreaza la asta, ca eu cred ca-s citi sint, pe care-i muta de colo-colo.
Intrebarea finala:

- de ce ma fac astia care cirmuiesc treburile orasului sa-i urasc in fiecare zi, sa regret ca sint ieseanca, desi banuiesc ca aceeasi gindire?!? este in toata tara, sa regret ca sint romanca si ca m-am nascut intr-o tara care a incaput pe mina unor nemernici?
PS. trotuarul asta e si el pe lista reabilitarilor? adresa, str. Vasile Alecsandri.

No comments: